bendis

Bendis\Béndis, Mendis, zeiţă sud-tracică, probabil o zeiţă a căsătoriei care veghea asupra legăturilor matrimoniale. Numele ei este derivat din indo-europeanul *bhendh= „legătură”.

Din secolul al V-lea i.h., Bendis era obiectul unui cult statal în Atena. În ceremonii numite Bendideia aveau loc două procesiuni, una formată din atenieni, alta din tracii bogaţi din Pireu. Templul zeiţei, Bendideion, era situat pe dealul Munychia. La începutul secolului al II-lea a. C., un templu consacrat lui Bendis sau Mendis exista pe ţărmul vestic al Hebrului. Ulterior, alt templu este menţionat lângă Ptolemais, în Egipt. De asemenea, cultul ei este atestat în Asia Mică, în Bithinia.

Pe reliefuri şi statuete mici, Bendis este reprezentată purtând veşminte trace şi cu un coif ascuţit (frigian). Adesea are o suliţă în mâna stângă şi o cupă sacrificială în mâna dreaptă. Însă pe diverse monezi ea apare fie ţinând două suliţe şi un pumnal, fie purtând două torţe sau o torţă şi o patera.

A fost identificată cu Artemis sau cu Hecate. Cultul Dianei la soldaţii romani din Dacia şi din sudul Dunării nu are în mod necesar vreo legătură cu Bendis.

Ioan Petru Culianu, Cicerone Poghirc, "Bendis" în Ioan Petru Culianu, Cult, magie, erezii, Polirom, Iaşi, 2003, pp. 54-55