gebeleizis

Gebeleizis (sau Nebeleizis) era zeul fulgerului şi al orizontului la daci, probabil versiunea dacă a zeului trac al furtunii, al tunetelor şi al fulgerelor, Zibeltiurdos. Era reprezentat ca un bărbat chipeş, uneori cu barbă. Fulgerele şi tunetele erau manifestările sale. În perioadele mai târzii ale existenţei dacilor, Gebeleizis pare să fie confundat cu Zamolxis, ca zeu suprem.
Este posibil ca forma originală getă să fi fost Zebeleizis, după cum este de părere I. I. Russu.[2] Deja Tomaschek recunoscuse în acest nume o paralelă cu zeul trac meridional Zibeltiurdos, identificând în Zbelsurdos tema *z(i)bel şi radicalul indo-european *g'heib, lumină, fulger[3]. A doua parte a numelui, surdos, ar deriva de la rădăcina *suer, a mugi, a vâjâi. Astfel, cei doi zei, Zibelsurdos şi Zibeleizis (Gebeleizis), ar fi zei ai furtunii, comparabili cu Donar, Taranis, Perkùnas, Perunù.[4]

Plecând de la afirmaţia lui Herodot, Kretschmer se străduieşte să lege etimologic pe Zalmoxis de Gebeleizis pe baza echvalenţei temelor zemele/gebele, ceea ce implică echivalenţa bazelor zamol- şi gebele.[5] În sfârşit, Kretchmer vede în Gebeleizis numele trac şi în Zamolxis numele hibrid scito-trac al aceluiaşi zeu. Etimologia lui Kretschmer a fost respinsă de Russu[6] şi de alţi savanţi, însă este considerată de Eliade ca având "meritul de a explica mărturia lui Herodot conform căreia geţii credeau într-un singur zeu numit de unii Zalmoxis, de alţii Gebeleizis."[7] Arheologul Vasile Pârvan nu se îndoia de validitatea mărturiei lui Herodot, iar Jean Coman vorbea chiar de un monoteism daco-get.[8]

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gebeleizis